Doctors Honoris Causa

Mihail POPA, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice. Născut la 15 mai 1948, satul Vălcineţ, raionul Călăraşi, Republica Moldova. Face studii la şcoala de opt ani din satul Temeleuţi, apoi la şcoala medie nr. 1 din or. Călăraşi, pe care o absolveşte cu succes. Continuă studiile la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din Chişinău, specialitatea Matematică, pe care o absolveşte în 1971. În perioada 1971-1974 este învăţător de matematică la școala medie din satul Zâmbreni, raionul Anenii Noi. Din noiembrie 1974 este înmatriculat la doctorat la Institutul de Matematică cu Centru de Calcul (recent Institutul de Matematică şi Informatică) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pe care îl absolveşte susţinând cu succes teza Clasificarea afină a sistemelor diferenţiale cu nelinearităţi pătratice (1979). Din 1975 activează la Institutul de Matematică cu Centru de Calcul. În 1992 susţine teza de doctor habilitat. Începând cu anul 1980, timp de 30 de ani se află în administraţia Institutului de Matematică şi Informatică: secretar ştiinţific, director-adjunct, director. Din 1996 lucrează prin cumul la Universitatea de Stat din Tiraspol. Interesele ştiinţifice ale profesorului Mihail Popa sunt legate de folosirea proceselor invariante în cercetarea calitativă a ecuaţiilor diferenţiale. A fost propus un nou punct de vedere asupra metodei invarianţilor algebrici în teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale, fondată de academicianul C. Sibirschi. El constă în aplicarea algebrelor Lie a operatorilor reprezentărilor grupurilor liniare în spaţiul coeficienţilor sistemelor de ecuaţii diferenţiale polinomiale şi algebrelor graduate a invarianţilor şi comitanţilor la cercetarea geometriei acestor sisteme. O parte însemnată a rezultatelor se referă la studiul algebrei Lie reductive a operatorilor Lie pentru grupul centroafin şi reprezentarea lui în spaţiul coeficienţilor sistemului de ecuaţii diferenţiale ordinare polinomiale autonome de ordinul întâi. Altă categorie de rezultate sunt legate de clasificarea dimensiunii orbitelor sistemului de ecuaţii diferenţiale ordinare polinomiale în raport cu grupurile admise şi studiul integralelor invariante pe varietăţile invariante nesingulare. O pagină nouă în utilizarea algebrelor Lie şi algebrelor invarianţilor o constituie extinderea lor asupra sistemelor diferenţiale autonome multidimensionale de ordinul întâi cu membrii drepţi polinoame, ce au coeficienţi constanţi. A propus o nouă cale de soluţionare a problemei centrului şi focarului, ce nu presupune calcularea explicită a mărimilor focale (Lyapunov) pentru sistemul diferenţial de forma generală, ci doar determinarea tipurilor unor comitanţi unimodulari, care conţin ca coeficienţi pseudo-mărimile focale ale acestui sistem. Ultimul rezultat, ce ţine de soluţionarea problemei generalizate a centrului şi focarului vine să încununeze o biografie ştiinţifică excepţiopnală a matematicianului Mihail Popa.

Prof. M. Popa au fost conducator ştiinţific la 9 teze de doctor, 7 doctoranzi din care fiind absolvenţi ai UST. În prezent în cadrul Universităţii de Stat din Tiraspol este conducător al unui doctorand. Sub conducerea profesorului universitar M. Popa a fost organizat şi funcţionează din 2002 la Universitatea de Stat din Tiraspol seminarul ştiinţific Ecuaţii Diferenţiale şi Algebre pentru profesori, masteranzi şi doctoranzi.

Ioan DONISĂ, profesor universitar. S-a născut la 10 septembrie 1929, în comuna Bivolari, judeţul Iaşi. Face studii la Seminarul Veniamin Costache, apoi la Liceul de Băieţi nr. 2, Iaşi, pe care-l absolveşte cu succes, susţinând examenul de bacalaureat. Continuă studiile la Facultatea de Geologie-Geografie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, obţinând Diploma de merit. Doctoratul îl susţine în anul 1966 cu teza Geomorfologia văii Bistriţei, publicată la Editura Academiei, Bucureşti, 1968. Din anul 1955 activează la Catedra de Geografie, Universitatea „Al. I. Cuza”, iniţial ca preparator principal, fiind în scurtă vreme avansat: asistent, şef de lucrări, conferenţiar titular provizoriu, profesor titular.

În prezent, este profesor consultant la Departamentul de Geografie, Facultatea de Geografie şi Geologie la Alma Mater.

Profesorul Ioan Donisă desfăşoară o rodnică activitate didactică universitară. Predă diverse cursuri din domeniul geografiei. A reuşit sa publice 8 cursuri universitare şi 9 monografii şi peste 100 studii şi articole în diverse reviste culegeri de articole ştiinţifice din România şi Republica Moldova.

În perioada 1977-2002 este redactor responsabil la Analele ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, iar în perioada 1991-1994 – membru în Colegiul de redacţie al revistei Terra a Societăţii de Geografie din România.

Din anul 1981 a îndrumat şi a condus mai mulţi doctoranzi din Republica Moldova, inclusiv, de la Universitatea de Stat din Tiraspol. Din 1988, fiind decan al Facultăţii de Biologie-Geografie Geologie a Universităţii „Al. I. Cuza”, a stabilit legături de colaborare cu Universitatea de Stat din Tiraspol, Republica Moldova, organizând un schimb de studenţi şi cadre didactice.

Din 1998 este membru al Consiliului ştiinţific specializat al Institutului de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

A participat la organizarea a 12 ediţii (1993-2004) ale Simpozionului de Sisteme Informaţionale Geografice, în colaborare cu instituţii de profil din Chişinău.

Alexandru ARHANGHELSKI – matematician, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice,
profesor universitar, academician al Academiei de Ştiinţe a Bulgariei.

S-a născut la 13 martie 1938 în oraşul Moscova. Este absolvent al Universităţii de Stat din Moscova (1959). În acelaşi an a susţinut teza de magistru în matematică cu menţiune. A finalizat studiile la doctorat în anul 1962, obţinând titlul de doctor în ştiinţe matematice. Şi-a început activitatea didactica la Universitatea din Moscova. În 1974-1975 este expert UNESCO în topologie la Universitatea din Islamabad (Pakistan). Pe parcursul anului 1994 (august-decembrie) a activat la Universitatea de Stat din Kansas, Manhattan în calitate de profesor invitat, iar în 2004 (august-decembrie) – profesor invitar la universitățile din Miami, Oxford, Ohio. Din 1993 până în prezent activează în cadrul Universităţii Ohio, Departamentul de Matematică. A obţinut mai multe granturi în perioada anilor 1988-1998 în Federaţia Rusă.

A pregătit 36 de doctori în ştiinţe matematice, care activează în prezent în cadrul universităţilor din Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Mexic, Rusia şi Bulgaria.

Domeniul de cercetare ţine de diverse aspecte ale topologiei generale: clasificarea reciprocă a spaţiilor şi funcţiilor; teoria invarianţilor cardinali ai spaţiilor topologice; teoria spaţiilor de funcţii; grupuri topologice.

Lucrările sale reflectă concepte valorice şi probleme noi de o mare importanţă, din care motiv mulţi cercetători le consultă, studiindu-le minuţios. E de remarcat că majoritatea investigaţiilor efectuate în întreaga lume, în diferite domenii ale topologiei generale, au fost încurajate îndeosebi de lucrările lui A. Arhanghelski .

Rezultatele cercetărilor realizate se regăsesc în peste 300 de publicaţii ştiinţifice. Cel mai cunoscut rezultat este soluţia problemei vechi a academicianului P. S. Aleksandrov, ce ţine de cardinalitatea unui spaţiu compact Hausdorff, cu prima axiomă numărabilă. În 1969 a propus conceptele despre reţeaua unui spaţiu topologic, densitatea, şiruri liberi; a promovat idea privind coincidenţa ponderii cu puterea reţelei compacte şi pe baza ei a demonstrat teorema adiţională pentru ponderea spaţiului compact; a dovedit că lungimea şirurilor libere într-un compact este egală cu densitatea lui; a realizat o investigaţie sistematică a diverselor clase de funcţii.

A definit şi studiat clasa p-spaţiilor, care este o generalizare comună a spaţiilor metrizabile şi Cech-complete; a prezentat o caracterizare a p-spaţiilor paracompacte ca preimagini perfecte ale spaţiilor metrizabile. A contribuit la crearea Cp-teoriei, a cărei subiect este studierea spaţiului Cp(X) de funcţii continue pe spaţiul X.

Şcoala ştiinţifică pe care o conduce este activ implicată în studierea problemelor privind omogenitatea topologică a spaţiilor, îndeosebi, unele generalizări ale grupurilor topologice. Merită să fie menţionate unele rezultate ştiinţifice recente. În prezent A. V. Arhanghelski continuă cercetările asupra unei game largi de probleme din domeniul topologiei şi aplicaţiilor sale.

Valeriu CANŢER, doctor habilitat, profesor universitar, academician al AŞM, preşedinte al
CNAA.

S-a născut la 5 februarie 1955, în s. Zahorna, r-nul Şoldăneşti, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1990), profesor universitar (1997). Membru-corespondent (1995) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

După absolvirea Facultăţii de Fizică a Universităţii de Stat din Chişinău (1977), urmează doctoratul la Institutul de Fizică „P. N. Lebedev” din Moscova. La începutul carierei profesionale a activat în cadrul universității noastre. În 1980 susţine teza de doctor în ştiinţe şi revine la Chişinău la Academia de Ştiinţe a Moldovei, unde deţine funcţiile de şef de laborator (1980-1996), director-adjunct al Centrului LISES (1992-2000) şi al Institutului de Fizică Aplicată (1997-2000). Din 2000 este director al Centrului Laborator Internaţional, academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Matematice, Fizice şi Tehnice (2000-2004), apoi academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Inginereşti a AŞM (din 2004), preşedinte al CNAA (2008).

A dezvoltat direcţia ştiinţifică „Fizica proceselor electronice în materiale şi nanostructuri
cu anizotropie a caracteristicilor cvasiparticulelor”.

A contribuit efectiv la dezvoltarea cercetărilor tehnologice şi experimentale ale materialelor şi structurilor stării condensate, care deschid posibilităţi noi în electronica microdispozitivelor prin ingineria de anizotropie, defecte şi interfaţare. Rezultatele cercetărilor microstructurilor şi microfirelor şi-au găsit expresie în crearea unor dispozitive şi produse (fotoconvertoare de infraroşu noi şi performante; variante de traductori de presiune, temperatură, prezenţă; microrefrigeratoare şi termocuple termoelectrice, o parte dintre care sunt realizate până la nivel de prototip cu set de prescripţii tehnice). Este autor al peste 350 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 7 monografii. A publicat 4 manuale universitare. Este autor al 12 brevete de invenţie. Elaborările realizate au fost menţionate cu 10 medalii la saloanele naţionale şi internaţionale. A fost invitat să ţină prelegeri la diferite universităţi şi centre din străinătate (Trieste, Warwick, Augsburg, Osnabrückm, Iaşi etc. ). Este fondator şi redactor-şef al revistei Moldavian Journal of Physical Sciences, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor The Annals.: Metalurgy and Material Sciences; Fizica şi Tehnologiile Moderne. A pregătit 6 doctori în ştiinţe. Este membru al Academiei Internaţionale de Termoelectricitate, membru-corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe, membru al Comitetului Executiv al Societăţii Europene de Fizică, membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului Unificat de la Dubna, preşedinte al Societăţii Fizicienilor din Moldova, Doctor Honoris Causa al Academiei Internaţionale de Informatizare. Deţine titlul de „Om Emerit”, este distins cu Premiul Tineretului din Moldova, Premiul Naţional, Premiul AŞM etc.A plecat în lumea celor drepți la 2 aprilie 2017 la vârsta de doar 62 de ani, în deplină forță creatoare.