Doctors Honoris Causa

Dl. prof. univ. dr. hab. Norbert Pikuła, Directorul Institutului de Asistență Socială a Universității Pedagogice din Cracovia – Polonia are merite deosebite în colaborarea desfășurată de mai mulți ani atât cu Catedra Științe Sociale, cât și cu universitatea noastră. Această colaborare s-a materializat în numeroase conferințe pe care le-am organizat la noi la Catedra Științe Sociale, la care Domnia sa a venit de fiecare dată și care au fost confirmate prin materiale ale conferințelor publicate. Prin amabilitatea domniei sale ultima culegere poartă sigla ambelor instituții atât a Universității Pedagogice din Cracovia, cât și a Universității de Stat din Tiraspol cu sediul la Chișinău. Dl. Norbert Pikuła a recomandat și colegilor săi să ne trimită materiale pentru a fi publicate în culegerile noastre, astfel făcând publicitate instituției noastre de învățământ. Nivelul colaborării a fost extins și prin faptul că la editura universității noastre au început să apară lucrările colegilor noștri de la Universitatea Pedagogică din Cracovia. Una deja a văzut lumina tiparului, iar cealaltă se află în faza de definitivare. De câțiva ani subsemnatul are ocazia să fie Vissiting Profesor la Universitatea Pedagogică dn Cracovia. La sfârșitul anului 2016,  dl. Norbert Pikuła a mijlocit efectuarea unui stagiu săptămânal la un grup de 12 masteranzi de la universitatea noastră, deplasare care a avut un mare ecou atât în rândul studenților noștri, dar și în unele surse mediatice de la noi din țară.

Dl. Norbert Pikuła este un specialist bine cunoscut şi apreciat în domeniul său de activitate, ceea ce a determinat organele de resort să-l propună ca expert ştiinţific în evaluarea programelor Horizon 2020 – Uniunea Europeană, funcţie pe care o ocupă din iunie 2014. Este expert în evaluarea proiectelor şi granturilor în Biroul Programelor Europene şi Colaborare Internbaţională din Varşovia (din aprilie 2014). Expert ştiinţific în evaluarea proiectelor pe lângă Reprezentantul Drepturilor Cetăţeneşti (din ianuarie 2014). Consilier social al Reprezentantului Drepturilor Copiilor (din iunie 2014). Membru al Consiliului cu privire la politica seniorială pe lângă Ministerul Muncii şi politicii sociale (din aprilie 2013).

Redactor şef al revistei Labor et Educatio (din 01.10. 2013) de pe lângă Institutul de Asistenţă Socială a Universităţii Pedagogice din Cracovia. Membru al Colegiilor de Redacţie de la 9 reviste de specialitate din Polonia.

În cadrul Universităţii Pedagogice din Cracovia, din 2013 ocupă funcţia de Director al Institutului de Asistenţă Socială, organizator şi conducător ştiinţific al studiilor de doctorat interdisciplinare în domeniul pedagogiei (2013-2014). Şef al Catedrei de Gerontologie Socială în cadrul Institutului de Asistenţă Socială  a Universităţii Pedagogice din Cracovia. Pe lângă activitatea de conducere a Institului Asistenţei Sociale a Facultăţii de Pedagogie a Universităţii din Cracovia mai este şi profesor la Şcoala Superioară din Kielce (Polonia). A ţinut cursuri recomandate despre problemele legate de Securitate în societatea modernă la Academia din Cracovia F. Modrzewski, la Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii Papale Ioan Paul II din Cracovia, între 2008-2012 a ţinut cursuri la Catedra Pedagogiei Sociale a Facultăţii de Pedagogie a Academiei Ignatianum din Cracovia. A avut prelegeri şi la Academia Papală Teologică din Cracovia, Institutul Teologic din Częstochowa.

În 2011-2017, bursier al Guvernului Canadei pentru investigaţii cu privire la modelul canadian cu privire la programele sociale îndreptate spre ameliorarea situaţiei oamenilor în vârstă Aging and Social Care for Elderly People in Canada”.

1. Norbert Pikuła a realizat câteva deplasări în cadrul programului Erasmus, cum ar fi la Universitatea din Praga unde a ţinut un curs de prelegeri dedicate Serviciilor sociale din Polonia; Seniorilor creatori şi lideri în cultura contemporană şi la Institutul Juras Pales din Lewocza Slovacia şi la Universitatea Catolică din Ruzobberk (Slovacia).

De asemenea, domnia sa a realizat nişte stagii ştiinţifice şi a ţinut mai multe prelegeri în calitate de Vissiting Professor la Universitatea din Toronto şi Ottava (Canada) legate de problemele sociale din societatea modernă şi marginalizarea persoanelor în vârstă.

Dl. Pikuła a condus câteva proiecte internaţionale. Între anii 2014-2016 a condus proiectul Unheard Voices: Developing the East Central European Network for the Prevention of Elder Abuse, finanţat de European Association of Schools of Social Work (Asociaţia Europeană a şcolilor de asistenţă social), corealizatorul proiectului internaţional Culture and leadership at educational organizations and organizations for social work, finanţat de către fundaţia „Cercetări ştiinţifice” a Univesrităţii Sf. Climent din Ohrida din Sofia (Bulgaria). Conducătorul şi realizatorul proiectului Aging and Social Care for Elderly people in Canada, finanţat de guvernul din Canada. Realizator al mai multor proiecte naţionale finanţate şi realizate la solicitatea Ministerului Muncii din Polonia. Expert al mai multor proiecte mai ales din partea Reprezentantului Drepturilor Cetăţeneşti.

Autor a numeroase volume, cărţi, studii şi articole, publicate în Polonia şi în străinătate dintre care este şi membru al colegiilor de redacţie a materialelor conferinţelor internţionale care s-au petrecut la Universitatea de Stat din Tiraspol, începând cu anul 2013.

Petru SOLTAN – matematician, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1971), profesor universitar (1973), membru-corespondent (1972) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. S-a născut la 29 iunie 1931 în satul Coşniţa, azi raionul Dubăsari. A absolvit şcoala medie din oraşul Tiraspol (1948) şi Institutul Pedagogic din Chişinău (1952), după care este lector la acest institut (1953 1954). Între anii 1954 şi 1958 urmează doctoratul la Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova. Este apoi asistent, lector superior, conferenţiar (1958-1966), profesor şi şef al Catedrei de Matematică Aplicată (1966-1973) la Universitatea de Stat din Moldova. Între 1973 şi 1986 activează în calitate de director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Planificării. În anii 1974-1978 a fost membru al Prezidiului AŞM. În 1987 revine la catedra USM, unde este profesor până în 1990. În calitate de deputat, preşedinte al Comisiei pentru Ştiinţă şi Învăţământ şi membru al Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova (1990-1994) iniţiază formarea Comisiei Naţionale UNESCO şi a Academiei de Studii Economice; apariţia liceelor; trimiterea tinerilor la studii în străinătate etc. Din 1994 activează ca cercetător ştiinţific principal la USM.

Este fondator al şcolii ştiinţifice Teoria mulţimilor d-convexe şi aplicaţiile matematicilor. Interesele ştiinţifice ale acad. P. Soltan ţin de domeniile geometriei, topologiei, ciberneticii matematice, matematicii aplicate. Este autor al teoriei d-convexităţii şi al teoriei topologiei complexelor de relaţii multipare etc. Este autor al peste 100 de lucrări ştiinţifice în domeniul matematicilor teoretice şi al celor aplicate, inclusiv 6 monografii. A pregătit 18 doctori şi 3 doctori habilitaţi în ştiinţe fizico-matematice. A ţinut prelegeri la instituţii de specialitate ale Academiilor de Ştiinţe din Armenia, Georgia, Belarusi, Ungaria, la Universitatea „M.V. Lomonosov”din Moscova, universităţile din Ilmenau, Chemnitz, Dresda, Halle, Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca etc. Este membru de onoare al Academiei Române (2003), membru al fundaţiei „Universitatea Marea Neagră” (Constanţa), al fundaţiei „Petre Andrei” (Iaşi), preşedinte al colegiului de redacţie al Calendarului Naţional al Republicii Moldova, preşedinte al Consiliului Ştiinţific specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat la specialitatea Cibernetica matematică şi cercetări operaţionale, preşedinte al Asociaţiei de Cultură şi Drept Transnistria. Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, al Academiei de Studii Economice din Moldova, Doctor Magna cum laudae al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Profesor onorific al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

A fost distins cu titlurile de Om Emerit, laureat al Premiului Naţional şi decorat cu medaliile Meritul Civic, S.I. Vavilov, M. Eminescu, D. Cantemir.

A plecat în lumea celor drepți la 15 iulie 2016.

GHEORGHE DUCA, academician, doctor habilitat, profesor universitar, Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. S-a născut la 29 februarie 1952, în satul Copaceni, raionul Sângerei, Republica Moldova.

În anul 1969 a absolvit cu medalie de aur şcoala medie nr. 2 din or. Sângerei, iar în anul 1974 cu menţiune Facultatea de Chimie a Universităţii de Stat din Moldova. În continuare, timp de 30 de ani desfăşoară o activitate ştiinţifică şi didactică prodigioasă în cadrul USM: urmează doctoratul la Catedra de Chimie Fizică (1976– 1979), activează în calitate de asistent (1979–1983), conferenţiar (1983–1989), şef al Catedrei de Chimie Fizică (1988–1992), fondează şi conduce Catedra de Chimie Industrială şi Ecologică (1992–1998), creează Centrul de Chimie Aplicată şi Ecologică al USM. Concomitent a efectuat investigaţii în domeniul ingineriei ambientale şi a predat cursul Chimia ecologică la Universitatea „La Sapienza” din Roma (1989– 1992), a exercitat funcţia de decan al Facultăţii de Ecologie a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (1992–1995).

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova şi Preşedinte al Comisiei pentru Cultură, Ştiinţă, Învăţământ şi Mijloace de Informare în Masă (1998–2001). Între 2001–2004 deţine postul de Ministru al Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova. La 5 februarie 2004 a fost ales Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Aria intereselor ştiinţifice ale acad. Gh. Duca cuprinde: chimia ecologică; compuşii coordinativi cu transfer parţial al sarcinii în procesele redox; transformarea peroxidului de hidrogen în mediul ambiant; optimizări în tehnologiile chimice şi ecologice; procese de autoepurare a apelor naturale; managementul deşeurilor; tehnologii de purificare a aerului; estimarea riscului chimic; audit ecologic; educaţie ecologică. Sunt bine cunoscute investigaţiile complexe consacrate studierii cineticii proceselor fizico-chimice şi chimico-biologice ce au loc în mediul ambiant.

Este fondator al şcolii ştiinţifice în domeniul Chimiei Ecologice recunoscută în lume drept Şcoala lui Gheorghe Duca. Academicianul Gheorghe Duca este unul dintre fondatorii noii discipline – Chimia ecologică, care studiază procesele ce determină compoziţia şi proprietăţile chimice ale mediului, adecvat valorii biologice de habitare, unul din autorii concepţiei redox privind acţiunea unor substanţe de natură peroxidică asupra sistemelor ecologice şi a teoriei reactoarelor biochimice de tratare a apelor potabile şi reziduale. De o apreciere înaltă se bucură elaborările ştiinţifice referitor la fundamentarea teoriei oxidative de epurare chimică a mediului, la dezvăluirea mecanismelor de oxidare catalitică a substanţelor organice cu oxigen molecular, peroxid de hidrogen, radicali liberi şi raze ultraviolete, la elucidarea circuitului apei oxigenate în mediul ambiant. O mare atenţie acordă elaborărilor practice. Împreună cu discipolii săi a elaborat metode de purificare a apei potabile, de tratare fizico-chimică a deşeurilor, de obţinere a biogazului şi a unor catalizatori pentru purificarea emisiilor gazoase, de depistare a substanţelor poluante în produse alimentare şi apă. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice le-a expus în cele peste 700 de lucrări publicate în ţară şi peste hotare, inclusiv peste 65 monografii şi manuale.

A ţinut prelegeri la Universitatea Politehnică din Milano (Italia), Universitatea din Texas (SUA), Universitatea Tehnologică din Zürich (Elveţia), Universitatea din Budapesta, Universitatea „Gh. Asachi” din Iaşi. A pregătit 13 doctori în ştiinţe chimice, 2 doctori habilitaţi. Este Preşedinte al Colegiului redacţional al revistei Chemistry Journal of Moldova, Preşedinte al Colegiului redacţional al revistei Mediul Ambiant, Preşedinte al Colegiului redacţional al revistei de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă Academos, şi membru al Colegiilor de redacţie a multor reviste din ţară şi peste hotare – Romania, Germania, Ukraina etc.

Contribuţiile ştiinţifice, didactice şi manageriale ale academicianului Gheorghe Duca în promovarea ştiinţei au fost recunoscure în ţara şi peste hotarele ei fiind distins cu titlul de Om emerit şi de două ori laureat al Premiului de Stat, laureat al Academiei Române (2009), savantul anului 2004 decorat cu Ordinul Republicii, Gloria muncii, Meritul cultural al României, cu Crucea de Comandor al Ordinului de Onoare (Polonia) etc.

Este membru al Academiei Central Europene de ştiinţă si arta, membru al Academiei Pedagogice din Russia, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (România), Membrul al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Muntenegru, membru de onoare al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Ukraina. Deţine titlul onorific de professor al universităţilor din Viena şi titlul de Doctor Honoris Causa a multor universitati din ţară si de peste hotare.

Dumitru GHIŢU, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, profesor universitar, academician al AŞM.

S-a născut la 13 ianuarie 1931 în s. Drepcăuţi, actualmente r-nul Briceni. Fizician, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1973), profesor universitar (1985). Membru-corespondent (1976) şi membru titular (1984) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. În 1949 se înscrie la Facultatea de Fizică şi matematică a Universităţii de Stat din Chişinău, după absolvirea căreia lucrează în calitate de lector la Institutul Pedagogic de Stat din Bălţi şi la Institutul Pedagogic de Stat din Tiraspol (1954-1956). Urmează doctoratul la Catedra de Fizică a Institutului Pedagogic de Stat „A. Herzen” din Leningrad (1956-1959), după care este conferenţiar la Universitatea de Stat din Moldova (1960- 1961). Din 1961 şi până la sfârşitul vieţii activează la Academia de Ştiinţe a Moldovei, exercitând funcţiile de cercetător ştiinţific inferior (1961-1962), cercetător ştiinţific superior (1962-1969), şef al Laboratorului Fizica semimetalelor (1969-1994) şi, concomitent, director- adjunct pentru probleme de ştiinţă al Institutului de Fizică Aplicată (1974-1978), secretar ştiinţific al Prezidiului AŞM (1978-1984), academician-coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Matematice (1984-1995), director al Centrului Laboratorul internaţional de supraconductibilitate la temperaturi înalte şi electronica solidului (1995-2000), director al Biroului Specializat de Construcţie şi Tehnologie în domeniul Electronicii Corpului Solid (2000-2005), director al Institutului de Inginerie Electronică şi Tehnologii Industriale al AŞM (din 2006). A dezvoltat teoria fenomenologică şi microscopică a anizotropiei fenomenelor de transport ale electronilor în câmpuri magnetice clasice arbitrare pe baza reprezentării polinomiale a coeficienţilor cinetici; a determinat particularităţile şi variabilitatea eficienţei impurităţilor în semimetale, a descoperit experimental fenomenul de cuantificare a fluxului magnetic în fire submicronice de bismut, compensarea defectelor proprii la halcogenizii de plumb. A fost iniţiatorul organizării în cadrul AŞM a Biroului specializat de Proiectare şi Tehnologie în domeniul Electronicii Corpului Solid, pe baza căruia au fost create Centrul de Automatizare şi Metrologie, Centrul de Construcţii ale Aparatelor pentru Biologie, Centrul Tehmed (menit să elaboreze aparate şi utilaj pentru medicină), Centrul Criogenic pentru Lichefierea Azotului şi Heliului, ceea ce a făcut posibilă la Chişinău cercetarea proprietăţilor corpului solid în condiţii extremale la nivel european. A publicat peste 500 de lucrări ştiinţifice, majoritatea în reviste ştiinţifice de prestigiu internaţional, inclusiv 2 monografii.

Vladimir IVANOV-OMSKI, doctor habilitat, profesor universitar.

S-a născut la 19 decembrie 1932 în oraşul Volgograd, Rusia. După absolvirea cu menţiune a Universităţii de Stat din Sankt Petersburg, este angajat în câmpul muncii ca cercetător  ştiinţific în unul dintre cele mai prestigioase centre ştiinţifice din fosta Uniune Sovietică – Institutul Fizico-Tehnic „A. Ioffe” din Sankt Petersburg în laboratorul profesorului universitar Boris Kolomieţ. Direcţiile ştiinţifice: studierea spectrului energetic al purtătorilor de sarcină în semiconductoarele cu lărgimea benzii energetice înguste din familia materialelor InSb – GaSb; HgTe – CdTe; HgTe – MnTe; HgTe – MnTe – CdTe. În baza acestor materiale a construit primul receptor de radiaţie infraroşie pentru diapazonul spectral în studierea proprietăţilor fizice ale materialelor HgTe, HgTe – CdTe, pentru care i se decernează Premiul de Stat al URSS în domeniul ştiinţei. Actualmente, academicianul V. Ivanov-Omski este şef de laborator la Institutul Fizico-Tehnic „A. Ioffe” al AȘ din Rusia, desfăşoară cercetări ştiinţifice în cele mai actuale domenii din fizica stării condensate.

Lucrările academicianului V. Ivanov-Omski sunt cunoscute în întreaga lume. Dumnealui este o personalitate marcantă în ştiinţa mondială, fapt confirmat prin conferirea de titluri onorifice ale academiilor de științe din Polonia, Germania, Canada, Franţa etc.

V. Ivanov-Omski este şi un pedagog iscusit, ţine cursuri teoretice la Universitatea Tehnică din Sankt Petersburg, este conducător ştiinţific al tezelor de doctor şi doctor habilitat. Spre exemplu la Universitatea de Stat din Tiraspol este conducătorul ştiinţific al unei teze de doctor habilitat şi 8 teze de doctor. Şi astăzi profesorul V. Ivanov-Omski coordoneaza o serie de cercetări ştiinţifice în UST.

Este autorul al unui număr coplesitor de lucrări ştiinţifice publicate în reviste de prestigiu, al mai multor brevete de invenţie, membru al Colegiului de redacţie a două reviste de circulaţie internatională.

Constantin GAINDRIC, academician, doctor habilitat, profesor universitar.

S-a născut la 11 septembrie 1941 în satul Zăicani, raionul Râscani (fostul raion Bratuşeni), Republica Moldova. În anul 1957 a absolvit şcoala din satul natal, iar în anul 1962 – Facultatea de Fizica şi Matematica a Institutului Pedagogic de Stat ,,Alecu Russo” din Bălţi.

În continuare timp de 50 de ani desfăşoară o prodigioasă activitate didactica, ştiinţifica şi manageriala.

În perioada cuprinsa între anii 1968 şi 1977 activează în cadrul Comitetului de Stat pentru Planificare al Republicii Moldova:
– Director al Centrului de Calcul (1968-1972);
– Director-adjunct pentru cercetări ştiinţifice al Institutului de Planificare (1972-1974);
– Director-adjunct pentru cercetari ştiinţifice al Institutului de Informaţie Tehnico-Ştiintifica şi cercetari Economice (1974-1977).
– Director-adjunct pentru cercetari ştiinţifice (1977-1991);
– Director (1991-2005);
– Cercetator ştiinţific principal (2005 – prezent);
– Preşedinte al Comisiei Superioare de Atestare a RM, preşedinte al Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (2002-2009).

Începând cu anul 1977 profesorul Constantin Gaindric începe fondarea laboratorului Sisteme Informaţionale, care promovează o nouă direcţie ştiinţifică.

Aria intereselor ştiinţifice ale profesorului Constantin Gaindric înglobează cercetări operaţionale; luarea deciziilor şi aplicarea modelării şi metodelor matematice în cercetări; sisteme suport pentru decizii; societatea informaţională globală,edificarea societăţii informaţionale în ţara noastră. Altfel spus, diapazonul cercetărilor sale este destul de larg. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost reflectate în peste 200 de lucrări valoroase – parte a tezaurului ştiinţific matematic, unele de o importanţă primordială şi pentru republica noastră.

A elaborat metode de modelare a funcţionării obiectelor economice (întreprinderi auto, ramură) şi algoritmi de soluţionare a lor. A efectuat cercetări de constituire a sistemelor suport pentru decizii (SSD), elaborând în acest sens o nouă concepţie. Monografia Luarea deciziilor. Metode şi tehnologii, pusă în baza tezei de doctor habilitat în informatică, constituie temelia cursurilor respective în unele instituţii de învăţământ superior din ţară.

Antonina USOVA, doctor habilitat în pedagogie, profesor universitar, academician al Academiei Pedagogice din Rusia.

A absolvit Institutul Pedagogic de Stat din Kazan în anul 1946, tot în această instituţie şi-a făcut studiile doctorale. Din 1951 activează la Institutul Pedagogic din Celeabinsk. În 1952 a susţinut teza de doctor în pedagogie la Academia de Pedagogie a Federaţiei Ruse. În 1969 a susţinut teza de doctor habilitat la Institutul Pedagogic de Stat „A.I. Herţen” din Sankt Petersburg. Din 1973 până în 2006 deţine funcţia de şef a Catedrei Metodica predării fizicii a Institutului Pedagogic din Celeabinsk, preşedinte al Consiliului Ştiinţific specializat la specialitatea „Teoria şi metodologia instruirii (fizica)”. Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi (Universitatea Pedagogică de Stat din Celeabinsk, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău) şi Institutul Pedagogic de Stat din Şadrinsk).

A.V. Usova a elaborat teoria formării conceptelor fizice, teoria formării la elevi a deprinderilor generalizate. Autoare a unei concepţii noi de predare-învăţare a ştiinţelor. Din iniţiativa dnei A. Usova, în anul 1958 a fost creată Asociaţia Zonală şi Consiliul profesorilor de fizică, astronomie, de metodica predării fizicii şi a disciplinelor tehnice din institutele pedagogice din Ural, Siberia şi Extremul Orient, care până în anul 2005 a organizat şi a realizat 39 de conferinţe ştiinţifice. A.V. Usova este autoare a peste 500 de publicaţii ştiinţifice, inclusiv 22 cărţi, 5 manuale de „Metodica predării fizicii”. Aceste manuale au fost traduse în mai multe limbi, inclusiv în limba română. Conducător ştiinţific la 93 teze de doctor şi consultant ştiinţific la 20 teze de doctor habilitat. Discipolii dnei Usova activează în 8 ţări.

Alexandru ŞUBĂ, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice. S-a născut la 2 decembrie 1953, în satul Dănceni, raionul Ialoveni, Republica Moldova. Face studii la şcoala de opt ani din satul Dănceni, apoi la şcoala medie din oraşul Ialoveni. Continuă studiile la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din Chişinău, specialitatea Matematică, pe care o absolveşte cu menţiune în 1976. Este repartizat la lucru la Institutul de Matematică şi Informatică (IMI) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Simultan se înscrie la doctorat la IMI, specialitatea 111. 02 – Ecuaţii diferenţiale, conducător ştiinţific – academicianul Constantin Sibirschi. În 1980 susţine teza de doctor. În 1999 a susţinut teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice.

Interesele ştiinţifice ale profesorului Alexandru Şubă ţin, în fond, de teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale şi sunt axate pe următoarele direcţii: dezvoltarea şi sistematizarea teoriei topologice a sistemelor disperse şi semidinamice, problema integrabilităţii Dulac şi Darboux a sistemelor dinamice, problema centrului şi focarului în sens Poincaré, problema GL(2, R)−orbitelor, problema clasificării sistemelor diferenţiale ce posedă curbe algebrice invariante ş. a. După elaborarea unui sistem de axiome pentru sistemele semidinamice a fost posibilă sistematizarea teoriei topologice a acestor sisteme care a fost expusă în monografia Sisteme semidinamice. Teorie topologică. În cazul sistemelor diferenţiale polinomiale cu punct singular de tip focar slab generalizează metoda clasică Darboux de integrare. Se reuşeşte să fie soluţionată complet problema centrului pentru sistemele diferenţiale cubice ce posedă cel puţin trei drepte invariante. Aceeaşi problemă este rezolvată şi pentru unele clase de sisteme cubice cu coeficienţi simetrici. Este finalizată problema integrabilităţii Dulac a sistemelor cubice ce au o rădăcină nulă a ecuaţiei caracteristice. Stabileşte un set de proprietăţi ale sistemelor cubice ce posedă drepte invariante ce a permis clasificarea şi studiul calitativ ale sistemelor date în prezenţa unui anumit număr de astfel de drepte. Cercetările unor cazuri particulare de sisteme diferenţiale arătau că ele nu posedă GL(2, R)−orbite de dimensiunea unu. Dl A. Şubă demonstrează acest fapt în caz general şi propune o clasificare a sistemelor diferenţiale polinomiale în raport cu dimensiunile GL(2, R)−orbitelor.

Din 1991 activitatea dlui A. Şubă este strâns legată de Universitatea de Stat din Tiraspol. Sub conducerea ştiinţifică a prof. A. Şubă au fost susţinute 5 teze de doctor şi o teză de doctor habilitat, toate elaborate de absolvenţi ai UST. Este conducătorul seminarului ştiinţific Ecuaţii diferenţiale şi algebre ce funcţionează în cadrul UST. Publică peste 150 lucrări ştiinţifice, prezintă rezultatele la diferite foruri ştiinţifice prestigioase şi participă la realizarea a trei proiecte internaţionale.

Radu MIRON, matematician, doctor, docent în ştiinţe matematice (1973), profesor (1973). Membru titular al Academiei Române (1993). Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2001).

S-a născut la 3 octombrie 1927 în satul Codăieşti, judeţul Vaslui, România. Este absolvent al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1952). Din anul 1950 activează în cadrul aceleiaşi universităţi şi al Filialei Iaşi a Academiei Române. Este şef de sector la Institutul de Matematică (din 1963), decan al Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1972-1976), şef al Catedrei de Geometrie (1976-1998). Din anul 1998 activează în calitate de profesor al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. A fost visiting professor la diverse universităţi din Grecia, Egipt, Germania, Japonia, SUA, Rusia, Italia, Canada etc.

A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale, pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizica teoretică. O consecinţă a acestui imens efort ştiinţific a fost introducerea în ştiinţă a unor domenii de cert interes teoretic şi aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior şi cele Hamilton de ordin superior, spaţiile Finsler de ordin superior.

Noţiunea de conexiune neliniară, introdusă în premieră în aceste geometrii i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulată acum peste 100 ani de Bianchi, privind prelungirea de ordinul k mai mare ca 1 a structurilor riemanniene. Rezultatele cercetărilor efectuate se regăsesc în peste 250 de articole ştiinţifice şi în cele 30 de cărţi, monografii şi tratate, publicate în ţară şi străinătate. Teoriile şi metodele expuse în cărţile sale au fost aplicate cu succes în cosmologie, biologie şi alte domenii. A pregătit pete 30 de doctori în ştiinţe fizico-matematice, dintre care 12 cetăţeni ai altor ţări. Doctor Honoris Causa al universităţilor: „Ovidius” Constanţa, din Craiova, Bacău, Galaţi, Oradea. Este fondator al Seminarului Naţional de Geometrie Finsler şi Lagrange, membru-fondator şi primul preşedinte al Societăţii Balcanice a Geometrilor.

Teodor FURDUI – doctor habilitat în ştiinţe biologice (1988), profesor universitar (1989), membru-corespondent al AŞM(1989), membru titular al AŞM (1992). S-a născut la 9 mai 1935, în satul Dumitreni, raionul Floreşti, Republica Moldova. În 1954 a absolvit Şcoala pedagogică din oraşul Bălţi, în 1959 – Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Biologie şi pedologie. A parcurs toate treptele ierarhice academice – de la laborant al Institutului de Biologie până la prim-vicepreşedinte al AŞM.În 1963 susţine teza de doctor în ştiinţe biologice consacrată
studierii mecanismelor dezvoltării guşei endemice toxice difuze.

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul fiziologiei stresului, adaptării şi sanocreatologiei. Academicianul Teodor Furdui este autor al peste 500 de publicaţii, inclusiv monografii în domeniul fiziologiei stresului, adaptării şi dereglărilor funcţionale; endocrinologiei; fiziologiei etative; fiziologiei animalelor agricole; psihofiziologiei şi sanocreatologiei, este autor al numeroaselor recomandări pentru implementare şi al brevetelor de invenţie. Academicianul Teodor Furdui a dezvăluit în lucrările sale mecanismul dezvoltării guşii toxice şi a elaborat un model nou patogenetic experimental al acestei maladii; a evidenţiat rolul sistemului hipotalamo-tiroidian în dezvoltarea stresului şi elaborat metode de profilaxie a dereglărilor glandei tiroide; a studiat mecanismele influenţei unor formaţiuni ale creierului asupra comportării şi funcţiilor glandelor endocrine; a dezvăluit mecanismele fiziologice ale stresului şi adaptării; a reexaminat teoria lui Selye despre stres şi a elaborat o teorie nouă a dezvoltării stresului şi adaptării; a elaborat un sistem nou – sistemul adaptiv de creştere a viţeilor de fermă; a determinat şi clasificat perioadele de dezvoltare şi constituire morfo-funcţională a organelor vitale la copii; a elaborat metode noi de profilaxie a stresului la om; a evidenţiat perioadele critice în dezvoltarea intrauterină şi postnatala a copiilor; a studiat şi a clasificat perioadele critice în dezvoltarea organismului uman şi în diminuarea funcţiilor organelor vitale, a determinat factorii, ce provoacă diminuarea funcţiilor; a fondat o direcţie nouă în biomedicină – sanocreatologia, al cărei scop este elaborarea teoriei şi practicii creării şi menţinerii dirijate a sănătăţii omului. Împreună cu discipolii săi, a formulat şi a argumentat principiile de bază ale sanocreatologiei, conceptul formării şi menţinerii sănătăţii şi modului de viaţă fiziologic argumentat al serialului „Stresul, adaptarea şi dereglările funcţionale”.

Sub îndrumarea domniei sale au fost pregătiţi următorii doctori în ştiinţe: Lora Moşanu-Şupac, Nicolae Feghiu, Nina Liogchi, Diana Coşcodan, Valentina Ciochină, profesori şi colaboratori a UST. Academicianul T. Furdui este preşedintele Consiliului Ştiinţific Specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat la specialitatea 03. 00. 13 – Fiziologia omului şi animalelor. În general pregătit peste 40 de doctori şi 8 doctori habilitaţi în biologie, medicină şi psihologie. A fost redactor-şef al serialului Stresul, adaptarea şi dereglările funcţionale şi redactor-şef al Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei, seria Ştiinţe Biologice, Chimice şi Agricole (în prezent Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele vieţii). Este membru al Academiei de Ştiinţe din New York, al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Energoinformative, al Academiei Internaţionale de Pace, al Academiei Balcanice de Ştiinţe ale Noilor Culturi şi Dezvoltării Durabile, al Academiei Ecologice Române, membru de onoare al Societăţii Fiziologilor din Rusia, vicepreşedinte al Societăţii Fiziologilor din ţările CSI. Este distins cu titlul de Om Emerit, cu Premiul Prezidiului AŞM, decorat cu ordinul Gloria Muncii, cu Ordinul Republicii, cu Medalia Societăţii Unionale a Fiziologilor „I.P.Pavlov” etc.

Ioan MAC, geograf, profesor universitar. S-a născut la 1 septembrie 1937 în localitatea Jac, judeţul Sălaj, România. A absolvit Şcoala pedagogică din Năsăud (1956), Facultatea de Ştiinţe ale Naturii a Universităţii din Cluj (1961). În anul 1970 susţine teza de doctor în geografie. Activează în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Geologie–Geografie al Academiei Române (1961-1968), conducator la diverse lucrări (1968-1986), conferenţiar (1986-1990), profesor universitar, titular la universităţile din Cluj-Napoca, Sibiu, Târgu-Mureş, Arad. Ţine prelegeri universitare în străinătate, realizează schimburi interacademice cu diverse centre din SUA, Rusia, Franţa, Italia, Marea Britanie, Germania şi din alte ţări. Este autor al peste 250 de publicaţii, inclusiv al 12 cărţi apărute în edituri de prestigiu. Din anul 1990 este conducător de doctorat şi până în 2009 a pregătit 35 de doctori în geografie, inclusiv din Republica Moldova.

Adelina GEORGESCU, matematician, doctor, docent în ştiinţe fizico-matematice, profesor universitar, academician al Academiei Române. S-a născut la 25 aprilie 1942 în Drobeta Turnu Severin. A absolvit în 1965 Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, secţiunea Mecanica fluidelor. Din acelaşi an se încadrează în colectivul Institutului de Mecanica Fluidelor şi Construcţii Aerospaţiale, precum şi în cel al Institutului de Matematică. În 1970 susţine teza de doctor sub supravegherea academicianului Caius Iacob în teoria stabilităţii hidrodinamice, un domeniu de pionierat din această perioadă.

D-na A. Georgescu s-a manifestat ca un excepţional organizator al activităţilor ştiinţifice. În 1990 a fost iniţiatorul proiectului unei instituţii de cercetare noi – Institutul de Matematică Aplicată al Academiei Române, care a fost înfiinţat în 1991 şi profesoara Adelina Georgescu ocupă funcţia de director şi cercetător principal I, iniţiind cercetări în dinamica neliniară.

În perioada 1990-91 consolidează un grup de matematicieni, fizicieni, ingineri şi în 1992 constituie Societatea Română de Matematică Aplicată şi Industrială (ROMAI), preşedinte a căreia a fost de la înfiinţarea ei până în ultimele sale zile. Această societate a facilitat crearea de conexiuni între matematicieni în cadrul a două Conferinţe pregătitoare pentru Congresul matematicienilor români de pretutindeni şi apoi, începând cu 1993, a conferinţelor anuale de Matematică Aplicată şi Industrială (CAIM). În cadrul ROMAI s-a stimulat activitatea tinerilor cercetători prin acordarea premiilor, publicarea lucrărilor, fondarea seriei de monografii Matematica Aplicată şi Industrială, reviste ştiinţifice ROMAI Journal: seria matematică şi seria educaţională. Una din activităţile esenţiale ale ROMAI şi CAIM constă în promovarea relaţiilor cu matematicienii din Republica Moldova, unele conferinţe desfăşirându-se chiar în Chişinău, mulţi dintre membrii colegiilor redacţionale ale revistelor şi ale comitetelor de organizare ale
conferinţelor sunt matematicieni din Republica Moldova.

Spectrul de interese ştiinţifice ale profesoarei Georgescu a fost divers. Autoarea are peste 200 de articole ştiinţifice şi 19 cărţi apărute în edituri de prestigiu din ţară şi străinătate. Caracteristic este faptul că problemele abordate sunt exhaustiv tratate şi din punct de vedere teoretic şi practic. De exemplu, vom menţiona cartea Teoria stabilităţii hidrodinamice, editată în Bucureşti, 1976, 237 p., care a fost orientată pentru ingineri. Ediţia engleză din 1985 la prestigioasa editură Kluver, Dordreht, 307 p. , fiind o continuare a celei româneşti, argumentează din punct de vedere teoretic principiile modelării hidrodinamice, conţine şi o dezvoltare a analizei funcţionale aplicate. Această monografie a marcat o cotitură radicală în activitatea ştiinţifică a profesoarei Adelina Georgescu. Interesele sale ştiinţifice au fost orientate spre stabilitatea şi bifurcaţia multiparametrică; problemele spectrale ale teoriei ecuaţiilor diferenţiale; sistemele dinamice asociate torentelor de fluide; turbulenţa şi haosul determinist; teoria fractalelor; modelele şi metodele de aproximare asiptotică în dinamica fluidelor; dinamica neliniară; sinergetica; analiza numerică; calculul variaţional etc.

Aceste cărţi au stat şi la baza creării şcolii ştiinţifice fondate de remarcabila profesoară. Diversitatea direcţiilor de cercetare cu aplicaţii fundamentale practice este oglindită şi în temele de cercetare ale discipolilor ei: studiul computaţional al atractorilor; studiul codimensiunii bifurcaţiilor, stabilite în modele matematice de dinamică economică; dinamica modelelor matematice cu aplicaţii în biologie şi medicină etc. Au fost supravegheate aproximativ 20 de cercetări de acest tip, inclusiv 6 din Republica Moldova.